În fața unei pagini goale speriat, singur, pierdut, plin de frici și înghețat de necunoscut. Încerci să fugi. Trupul îți este blocat, mintea încleștată. Instinctul îți spune: Stai… Stai cu necunoscutul, stai cu tristețea, stai cu durerea, stai cu fricile care ies la iveală. Vrei să le privești ca un observator, dar ești cuprins de lacrimi. LACRIMILE vor să curgă, și tu te opui, oprindu-le în gât. Degetele bat în tastatură, telefonul sună, și camera se învârte cu tine. Plângi, plângi până nu mai ai aer, până când nu mai ai lacrimi. Simte-le. Lasă-le să fie. Spune-le pe nume. Privește-le în ochi. Stai cu ele. Nu fugi. De data asta, nu fugi. Permite-ți să simți — să simți fără logică, să simți cu durere în piept, cu privirea încețoșată. Scrie fără să corectezi, simte fără bariere. Uită-te în tine. Acceptă frica ca fiind parte din ceea ce ești. Țipă, urlă, trăiește!
Time to start focusing on yourself. Time to pay attention to your needs. Time to enjoy music and dance with passion. Time to fully understand that you can’t control what other people think. Time to act according to your values. Time to love your flaws. Time to embrace the mistakes of your past. Time to stop planning the future. Time to live in the present. Time to truly love yourself.
Te urci pe blatul ferestrei și ești sigur că, în zborul tău, vei lăsa trecutul în urmă și îți vei vedea un viitor plin de fericire. Dar aripile încă nu ți-au crescut și simți cum, sub tine, se întinde un trecut cu umbre gri, cu lacrimi negre. Cobori în cameră, mergi către oglindă și vezi că, în locul aripilor tale, se ivesc firave două lăstare. Cum ai putea să zbori cu flori în loc de aripi? Și dintr-o dată îți dai seama că nu ești pregătit pentru zborul greu care va urma. Pentru a vedea un viitor, trebuie să îți asumi trecutul și să te împaci cu prezentul. Lacrimile îți dispar, te dezbraci de haine, oameni și sentimente, te speli de rele și de bune, și îți asculți inima cum bate, sângele cum fuge prin vene. Adormi gol și te trezești într-o liniște deplină. Dar dimineața nu mai auzi discuțiile din tine. Te doare atât de multă liniște și te gândești la ieri, la el, la zbor, la sufletul tău sângeros. Îți curge o lacrimă, o ignori și ieși pe ușă. Când intri din nou în casă, e ...
Comentarii