Alergand prin si din cotidian

Există momente în viață când trebuie să cazi, pentru a-ți reaminti cum să te ridici și cât de sus poți să te înalți. Există situații în care nu vrei să fii pus, evenimente la care nu vrei să participi, dansuri a căror muzică nu-ți place, cuvinte care n-ar trebui rostite, probleme care nu-ți aparțin, zâmbete care ascund răul. Există oameni. Și ei sunt un amalgam de calități: frumusețe, inocență, carismă, inteligență. Există regrete. Există planuri de viitor. Există trecut. Există viitor. Există concluzii pripite. Există introduceri gândite. Există oameni. Și ei sunt un amalgam de defecte: urâțenie, maturitate, răutate... Există reacții despre care nu știai că le ai, există calități ce zac ascunse și defecte care te definesc. Există atât de multe cuvinte — și totuși niciunul care să te definească.

Daca stau sa ma gândesc Simt cum inima imi moare. Povestea primului sărut Apare si dispare. Nici nu mai stiu daca a fost Real sau doar visare, Ca eu nu sper si eu nu vreau Si totuși încă doare.

Ți-a dispărut lumina din ochi și speranța din suflet. Ți-a căzut cerul la picioare și s-a urcat pământul în creștet... Ai devenit mai rău decât ieri și deloc mai bun ca mâine. Ești plin de liniște și de prezent, ești gol de tristețe și amintiri. Nu te deranjează nimeni și totuși ești supărat pe întreg universul. Erau vremuri în care ascultai liniștea din vene și simțeai cum îți cresc aripi. Azi nu auzi nici muzica din difuzoare și nu îți simți bătăile inimii. Unde e butonul de reset?

Pentru tine, pentru îngerul tău, pentru familia ta: Vreau doar bine. Doar bine și frumos, doar bine și fericire, doar bine și liniște, doar bine și plâns suav în miez de noapte, doar lacrimi de fericire, doar iubire, doar respect, doar o viață lungă și lipsită de griji, doar împlinire, doar oameni care să te merite, doar emoție și succes! Mai vreau să îl cunosc. Să-i spun cât e de norocos să aibă o mamă ca tine, o familie ca a voastră. Și o nebună ca mine, pe care o leșină gândul că îl va cunoaște, că îi va săruta mâinile de înger, sufletul de copil și chipul de OM!

Într-un prezent în care e mereu frig, pe o canapea pe care aproape niciodată nu stai confortabil — decât atunci când camera e plină de zumzete și discuții irelevante. Căutându-te pe tine, găsești oameni care ți-au marcat trecutul și, într-un mod ciudat, încă fac parte din prezentul tău, fără să îți afecteze cu nimic viața. Punându-ți întrebări ale căror răspunsuri arată că ești exact acolo unde vrei să fii, dându-ți seama că visul tău e cel din care nu ai vrea să te trezești. Fantome ale întrebărilor care niciodată nu îți răspund corect.

A fost durere, a fost tristețe, a fost război. Apoi a fost agitație, isterie, muzică, dans, nebunie. A venit tristețea, supărarea, ranchiuna, reproșurile, comparațiile, acuzațiile. Apoi a fost rutină, job, casă. Și acum s-a instalat liniștea...

Când te-ai jucat cu focul Când ți-ai simțit bătăile inimii în buze Când aveai așteptări mărețe Când regretele erau departe de tine Când dorul încă mai zăcea cuminte în sufletul tău Când te-ai ars jucându-te cu focul Când inima ți s-a oprit Când ți-au fost spulberate visele Când regretul îți bate la ușă Când dorul tău devine călător Când te plictisești de joaca de-a Icar...