Cioburi dintr-o inimă frântă

Printre lacrimi, neîncredere, fum de țigară și cioburi dintr-o inimă frântă.
În jur, tot noapte e, și încă mai aduni cioburile inimii din camera plină de sentimente și amintiri.
Undeva, în mintea ta, răsună cuvinte simple și atât de dureroase, și ai avea nevoia să vină cineva să te ia de mână și să te ridice din noaptea albă în care ești pierdut.
Dar te ridici singur, îți cauți aripile pierdute acum câțiva ani și pornești nebun către soare.