Intrebare...

Confuz, agitat, enervat, suparat... Dar mai plin de viata ca oricand! De data aceasta doar traiesti si ca un copil care nu stie sa vorbeasca, taci! Te simti neinteles si iti dai seama ca de fapt nu reusesti sa spui nimic! Ti-e frica! De el, de ei, de ce s-a intamplat sau ce se va intampla, de tine. Ai vrea sa continui dar esti pe punctul de a inceta! Ti-e dor dar totusi te simti sufocat! Cel mai frumos mod de a incheia o zi e sa-ii adormi in brate, dar te infioara gandul revederii. Ai avut emotii si sclipire in priviri. Acum nu mai stii daca mai simti ceva! Dar, cand ai privit ultima data in oglinda sufletului? Cand ti-ai intrebat spiritul ce simte cu adevarat, in bratele cui vrea sa adoarma noaptea, de ochii cui ii este dor, ce buze vrea sa sarute si ce atingeri il fac sa vibreze? Poate el stie mai bine ca tine si traieste mai intens ca cei din jurul tau! Daca tu nu reusesti pui intrebarea corecta si afli raspunsuri care se abat de la subiect! Intrebare nu e pe cine, ce simti, cat e de adevarat ceea ce se intampla! Poate toata ideea e sa iti lasi macar o data sufletul sa iau deciziile in locul creierului tau! Nu te gandi la regrete, la trecut, la viitor, nici macar nu te gandi la prezent! Taci! Macar o secunda, macar un minut! Si asculta! Asculta cum iti curge sangele prin vene, cum iti bate inima, cum ti se inchid pleopele, cum iti vibreaza pielea la atingeri! Si poate atunci, in zumzetul produs de linistea nebuna din tine vei gasi intrebarea la care cauti raspuns. Sa afli raspunsul e neimportant, dar sa stii sa pui intrebarea corecta...