Alergand prin si din cotidian

Confuz, agitat, enervat, supărat, Dar mai plin de viață ca oricând! De data aceasta doar trăiești Și, ca un copil care nu știe să vorbească, taci. Te simți neînțeles Și îți dai seama că, de fapt, nu reușești să spui nimic. Ți-e frică! De el, de ei, de ce s-a întâmplat sau ce se va întâmpla, de tine. Ai vrea să continui, Dar ești pe punctul de a înceta. Ți-e dor, dar totuși te simți sufocat. Cel mai frumos mod de a încheia o zi E să-i adormi în brațe, Dar te înfioară gândul revederii. Ai avut emoții și sclipire în priviri. Acum nu mai știi dacă mai simți ceva. Dar, când ai privit ultima dată În oglinda sufletului? Când ți-ai întrebat spiritul ce simte cu adevărat, În brațele cui vrea să adoarmă noaptea, De ochii cui îi este dor, Ce buze vrea să sărute și ce atingeri îl fac să vibreze? Poate el știe mai bine ca tine Și trăiește mai intens ca cei din jurul tău! Dacă tu nu reușești, Sa pui întrebarea corectă Și afli răspunsuri care se abat de la subiect? Întrebare...

Când nu găsești cuvintele potrivite, Când ochii îți rămân muti de uimire, Când toți din jurul tău par a ști ce se întâmplă, Numai tu nu poți, Când nu crezi și nu cunoști, Dar conform altora trăiești, Când simți că mintea ți se derulează într-o singură direcție, Dar continui să faci lucrurile la fel de bine, Când zâmbetul tău e sincer și constant, Când privirea ta e plină de duioșie, Când nu simți oboseala sau durerile. Când totul ți se pare un vis, Dar e realitate, identică cu cea de ieri... Când te îndrăgostești!

Întrebări ce nu au fost puse. Seri și întâlniri. Adevăruri. Niciun regret. A fost clipa, Trecută acum. A rămas amintirea. Nu există „noi”, Nu există un cuplu, Am rămas doar doi.

Dimineața. Întuneric afară. Un somn profund de odihnă și uitare. O noapte lungă și agitată. Nicio îmbrățișare. Un sărut scurt și șters, O discuție clară, sinceră și deschisă, Câte un trecut pentru fiecare, Maturitate și jocuri copilărești. O luptă acerbă, Niște gânduri. Două personalități diferite, Principii și realități. Mai sunt doi?

O seară lungă, Un sărut furat de dimineață, Două perechi de ochi mici și somnoroși. O îmbrățișare, Un gând, Nici un regret. Un început rapid și palpitant, Doi ochi cenușii Și o parte ochi negri. O amintire vie a unei seri trecute. Un meci, Un pahar de vin, Multe săruturi pasionale. O întrebare, Un posibil răspuns, DOI. Un cuplu. NOI.

It's too late to understand certain things. But I still have memories of a perfect kiss. Now I really believe I was only dreaming. Maybe it's better this way. I didn't know who you really were, And you refused to see how I used to be. I stand alone and watch a picture That is speaking only to me. I try to run, and I try to forget everything, But I realize there is nothing to be forgotten. You made a choice, and I made mine, But every time I see a certain picture, I feel a perfect kiss.

Te iert... Te iert, Că te-ai gândit la tine Și nu realizezi cât de rănită aș fi putut fi eu... Te iert, Că ai acceptat fericirea În cea mai pură formă a ei Și că m-ai învățat că fericirea individuală e mereu pe primul loc. Te iert, Pentru că m-ai făcut să văd că am o viață interesantă Și că există oameni cărora le pasă de mine. Te iert pentru că, inconștient, mi-ai arătat că în viața mea Totul este așa cum trebuia să fie. Te iert Pentru că, iertându-te pe tine, Învăț să mă iert pe mine.