Parca totul s-ar fi intamplat azi...

Amintiri triste din urma cu noua ani. Si le traiesc de parca urmeaza sa se intample in mai putin de jumatate de ora.
Oricat de trista as fi sunt constienta ca suferinta mea a insemnat liniste pentru EL. Si azi trebuie sa fiu asa cum stie ca sunt: puternica, curajoasa si capabila sa fac orice.
Sunt sigura ca El ar fi vrut sa fiu asa.
Pentru ca trebuie sa ii multumesc ca avut incredere in mine, pentru imi vegheaza somnul in fiecare seara, pasii pe care ii fac in fiecare zi. E mereu langa mine si e mereu in sufletul meu. Chiar daca azi mai mult ca oricand simt o durere imensa in suflet si am aceasi stare pe care am avut in urma cu noua ani. Fiecare suferinta ne face mai puternici, dar unele suferinte nu sunt necesare.
E un proces normal, asa e viata, ne nastem si apoi murim. Dar cand cel mai drag om iti moare in brate, cand simti ca nu mai esti stapan pe viata ta, cand vezi cum viata se scurge pe langa tine iti dai seama cat de insignifiant esti.
Dar toata experienta asta te face sa fii puternic, te face sa crezi ca poti sa faci orice, si unii chiar reusesc.
Multumesc tata. Ca ai crezut si inca mai crezi in mine. Ca pentru tine eu sunt puternica si frumoasa, ca esti mereu in viata mea.